N-am fost niciodata o persoana optimista dar n-am cazut nici in extrema cealalta. Viata are o multime de lucruri frumoase de oferit, problema e ca oamenii pot fi extrem de urati uneori.
Suntem invatati de mici sa vrem mai mult. Nu ca ar fi o problema sa-ti doresti mai mult de la tine dar cand te raportezi la capra vecinului, ba mai mult i-o si furi din curte e evident ca se schimba ecuatia si e cazul sa ne punem niste semne de intrebare cu privire la mersul acestei societati.
Mi-au ajuns la cunostinta in ultima vreme tot felul de povesti de la alte blogerite, unele mai incredibile decat altele, toate despre tertipurile la care sunt in stare sa recurga unele persoane pentru a castiga un amarat de concurs. Am citit, m-am minunat si am trecut mai departe pe principiul "mie nu mi se poate intampla" :) Pana cand chiar mi s-a intamplat.
Cei care ma urmaresc zilnic stiu ca n-am facut prea des concursuri pe blog, le-as putea numara pe degete. De multe ori, daca am dat un premiu, l-am dat din banii mei in ideea ca pot face o persoana fericita. Stiu cum e sa visezi la nuanta aceea perfecta de rosu de la O.P.I si sa nu-ti permiti sa o cumperi. Nu ma scald nici eu in cosmetice si-n alte bunatati, nu traiesc intr-un glob de cristal ferita de probleme. N-am numit blogul asta "Rainbows in a jar" degeaba. Am vrut sa fie un loc colorat si vesel, o evadare din nuantele de gri ce ne inconjoara zi de zi. Nu-i cheia fericirii intr-o manichiura sau o sticluta de oja dar macar un zambet e. Sunt sigura ca sunt fete care ma vor intelege. M-am bucurat de fiecare data cand am facut un cadou, pana acum... Dar sa incepem cu inceputul.
Acum o saptamana si ceva anuntam castigatoarea ultimului concurs de pe blog. Am dat de stire si pe pagina de facebook dar nu mi-a dat niciun semn in prima zi. A doua zi am anuntat din nou dar intre timp am observat ca fusese activa pe pagina la alte postari. M-am gandit ca probabil nu-i apar toate noutatile in news feed si ca ar fi un gest frumos sa o contactez personal. Pentru ca nu-i puteam trimite mesaj de pe pagina i-am scris de pe contul personal. Mi-a raspuns, s-a bucurat, mi-a multumit si mi-a dat adresa ramanand sa o anunt cand voi putea ajunge la posta sa expediez premiul. La un interval de timp "aceeasi persoana" imi trimite mesaj pe pagina. Spun aceeasi persoana pentru ca la acel moment contul ei arata identic cu al castigatoarei de drept cu care vorbisem: nume, poza etc. Va informez ca intre timp si-a schimbat numele, a sters poza iar contul a fost dezactivat. Conversatia arata cam asa:
- Buuuuna! Multumesc pt premiu!
- Am o mica dilema... eu momentan nu sunt in Brasov, din cauza unor probleme m-am mutat in Buzau. Imi poti trimite coletul aici?
November 2Rainbows in a jar- Eu ti-l trimit oriunde poti tu sa-l ridici.. doar sa nu fie probleme la posta cu adresa din buletin
November 2Carla Adina Colongin- dar nu iti pot da adresa la una din persoanele cu care stau in casa? mai exact a mamei mele... ca am mai avut probleme de genul cu coletul tot aici la posta .. eu inca nu mi-am schimbat buletinul pe noua adresa, cea a sotului meu ... tu ce zici?
November 2Rainbows in a jar- pai interesul meu e sa ajunga premiul la tine. imi dai datele mamei tale atunci si-l ridica ea
Cu ce am ramas eu de pe urma acestei povesti? Cu o castigatoare dezamagita ca nu si-a primit premiul si scarbita de oamenii din ziua de azi iar eu mi-am pierdut si ultima farama de incredere pe care o mai aveam in oameni. Nu mi-a mai ramas decat sa va avertizez si pe voi sa va feriti de acest fel de specimene. Nu mai exista o adresa de Facebook ca sa v-o prezint ca dovada dar exista un nume real si o adresa la care a ajuns acel premiu. Mi-as dori sa le pot lasa scrise aici ca sa luati aminte si sa evitati aceasta persoana dar datorita faptului ca nu cunosc legislatia privind publicarea datelor cu caracter personal pe internet prefer sa le pastrez momentan doar pentru mine.
- iti multumesc inca o data!
November 2Carla Adina Colongin- ok multumesc
- ajung acusi la posta si iti pun coletul
November 7Carla Adina Colongin- buna.. ieri a ridicat mama coletul... mininat premiu multumesc inca o data!
Nu-mi ramane decat sa apreciez folosirea cuvantului "Multumesc!", il aud atat de rar in ultima vreme incat incep sa ma intreb daca nu cumva urmeaza sa fie scos din vocabular...
